Secretul Operei din Sydney

Niciun artefact uman nu este perfect. In timp ce ne putem minuna de frumusetea si creativitatea a mai multor structuri istorice, se pare ca acestea contin defecte ascunse sub formele familiare si iconice pe care le au. Unele efecte sunt cosmetice si pot fi trecute cu vederea, in timp ce altele sunt mai grave si reprezinta o amenintare pentru viata.

Sydney Opera House

Casa Operei din Sydney a devenit un simbol al Australiei, la fel de mult precum este si cangurul. Designul arhitectului danez Jorn Utzon a fost unul revolutionar in anul 1957, atunci cand acesta a castigat un concurs international. Initial, aceasta constructie a fost planificata sa contina o sala mare de opera si un teatru mai mic pentru concerte si piese de teatru. Insa, la numai noua ani de la constructie, certurile cu guvernul conservator l-au fortat pe Utzon sa isi paraseasca proiectul. 

Arhitectii locali care au fost angajati sa termine proiectul au schimbat complet functiile salii de opera si de teatru, rezultand o sala prea mica pentru opera si o sala de concerte care este mult prea mare.

Acest lucru a fost usor de inteles la acele vremuri, cand simfoniile atrageau mai multi oameni decat o facea opera. Dar in prezent, in sala de concerte se afla cu 1000 de locuri mai multe, in timp ce sala de teatru este mult prea mica, incat muzicianii intampina probleme in coordonarea performantelor lor. Intre timp, se pare ca sunetul are tendinta sa se disipeze in sala de concerte. E ca si cum te-ai uita la un spectacol TV inapoi in anii `80, si cu siguranta ti-ai dori sa dai volumul mai tare daca te afli in spatele salii.

Un sondaj realizat in randul muzicienilor, criticilor si membrii publicului au declarat ca Opera din Sydney sufera de cea mai grava problema acustica, iar sala de concerte se afla pe locul 18 din cele mai proaste sali de muzica. Guvernul din Australia se lupta in prezent cu depasirea acestei probleme, dorindu-si sa obtina sunetul care sa se ridice la standardele secolului XXI.